Oameni de succes
Povestea singurilor doi medici neurochirugi de la Spitalul Marie Curie care au grijă "de copiii din cutii"
Sunt medici tineri, calzi, care au ales să salveze vieţile copiilor din România, în detrimentul altor oferte avantajoase financiare venite din străinătate. O specializare grea, pe care puţini doctori aleg să o practice. Tocmai de aceea există doar două secţii de neurochirurgie pediatrică în toată România, cealaltă fiind la Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală.
La spitalul Marie Curie există doar doi doctori care se ocupă de problemele neurochirugicale ale copiilor. Unul dintre ei e medicul Sorin Târnoveanu (34 de ani). El pătrunde zilnic în creierul sau în măduva îngeraşilor şi ştie să “repare” ceea ce natura sau accidente nefericite i-au mutilat pe micuţi. Vine cu o experienţă vastă, întâi de la Cluj şi apoi de la Strasbourg, unde a lucrat într- un centru de neurochirurgie.
"De mine ştie lumea unde sunt. Ce nu ştie e că nu sunt singur la Marie Curie, ci împreună cu colegul meu, Sorin Târnoveanu. Pe el trebuie să-l cunoască lumea." Cel care spune asta este Sergiu Stoica, un neurochirurg de excepţie, pe care şi l-au disputat francezii şi canadienii, dar care a ales să revină în România, în 2007, şi să facă aici ceea ce în străinătate e regula: medicină. Fără condiţionări, fără minciuni şi fără jumătăţi de măsură.
Sergiu Stoica, 37 ani, a revenit în România în 2007, după ce a lucrat 10 ani în Franţa şi Canada. Şi-a luat diploma de neurochirurg în Franţa şi a fost pentru trei ani medic al Spitalului Universitar din Montreal unde s-a ocupat de chirurgia anevrismelor, a malformaţiilor arteriovenoase şi a tumorilor cerebrale profunde.
Strasbourg, Cluj via Bucureşti
Târnoveanu, 33 de ani, e în echipa de la spitalul bucureştean din martie 2011. Vine cu experienţă de la Cluj şi de la Strasbourg, unde a lucrat un an într-un centru de neurochirurgie. Nu şi-a reînnoit contractul cu clinica din Franţa, preferând să revină în ţară, unde îl aştepta familia. "Am ales să mă reîntorc eu decât să îi mut pe ei acolo", explică medicul decizia.
Pentru Sorin Târnoveanu, neurochirurgia a fost o alegere conştientă, încă din anul IV de facultate, urmată la Cluj, iar pediatria a fost o oportunitate ce a apărut imediat după rezidenţiatul de şapte ani - "pe specialitatea noastră". "Ştiam că lucrez cu creierul şi este deosebit", îşi explică tânărul medic alegerea. "Chirurgia e o specialitate care are de-a face atât cu partea medicală cât şi cu manualitatea", afirmă acesta.
Spune că "tehnic" e mai greu în domeniul lui, neurochirurgia, atunci când ai de-a face cu copiii. "Sunt resturi mult mai fine, trebuie să fii mai atent, să ai pierderi sangvine mult mai mici şi, în primul rând, te gândeşti, că ai sub mâinile tale un copil, un început de viaţă", povesteşte medicul.
"Sorana ştie că am grijă de copiii din cutii"
"Când îl vezi prima dată te gândeşti că ai şi tu copil acasă", mărturiseşte pentru gândul Sorin Târnoveanu. "Apoi, când intrii în sală uiţi totul, e doar un câmp operator în care trebuie să faci tot ce ştii mai bine. Uiţi că ai de-a face cu un copil şi-l urmăreşti ca pe orice pacient ştiind că trebuie să-l faci să trăiască".
Târnoveanu e tată, are o fetiţă care în decembrie face 5 ani. "Sorana ştie clar ce fac eu aici. Îmi spune când plec de acasă să am grijă de copiii din cutii - pentru că am luat-o cu mine aici. Vin şi sâmbătă şi duminică la spital, pot să lipsesc oricât pentru că ea ştie că sunt lângă alţi copii. E mai matură decât vârsta ei", îşi descrie comoara Sorin Târnoveanu. "E o meserie în care lipseşti mult de acasă".
