Oameni de succes
Ion Donica. Medicul care lungeşte picioarele.
Medicul Ion Donica este născut la 21 ianuarie 1951, la Dahnovici, în Republica Moldova. A studiat Facultatea de Medicină din Chişinău, specializarea Ortopedie, apoi a urmat cursuri de masterat la Institutul Ştiinţific Ilizarov din Kurgan, Siberia. Specialistul a intervenit pentru alungirea şi reconstrucţia picioarelor deformate în peste 1.300 de cazuri, în decursul celor 25 de ani de activitate.
În România, Ion Donica a devenit celebru în 1994, după ce doi constănţeni s-au dus la Chişinău pentru a le fi rezolvate problemele medicale. „Domnii din Constanţa au plecat iniţial în Siberia, unde au auzit de astfel de operaţii, dar li s-a zis să aştepte 10 ani. Cei de la Institut le-au spus de mine şi aşa au ajuns la Chişinău“, povesteşte specialistul. Oamenii operaţi au povestit în ţară de medic, iar la doi ani Ministerul Sănătăţii i-a făcut chemare doctorului Donica. În prezent, medicul este stabilit la Mangalia şi lungeşte picioarele folosindu-se de un dispozitiv medical special, inventat de dr. Gavriil Ilizarov, unul dintre cei mai mari ortopezi ai secolului, şi profesorul medicului.
La spitalul din Mangalia, medicul are 50 de cadre metalice pe care le foloseşte fără a cere bani pacienţilor. Atât tijele, cât şi intervenţiile chirurgicale sunt gratuite. O operaţie de alungire ale membrelor este extrem de scumpă în lume, în Statele Unite ale Americii de exemplu, fiecare centimetru alungit costând 10.000 de dolari. Cea mai mare alungire de os pe care a făcut-o profesorul Donica a fost de 32 de centimetri, unei fete de 16 ani. "I-am alungit piciorul în cinci etape, câte un milimetru pe zi. A avut foarte multe cicatrice, o infecţie la gleznă, a fost un caz complicat. Nu se poate spune că piciorul arată la fel de bine ca cel sănătos, este de sprijin. Dar nici nu se compară cu felul în care arăta când a venit la noi. Ţin şi acum legătura cu fata, trece în fiecare an pe la mine să mă salute", spune Donica. Prin mâinile specialistului trec pacienţi din toate colţurile lumii. Un caz fericit este şi cel al lui Constantin Fluereci, 23 de ani, din Curtea de Argeş. „Medicii din Bucureşti au vrut să-mi amputeze piciorul. Dar doctorul Donica mi l-a refăcut prin această metodă, Ilizarov. Am încredere totală în profesionalismul Domniei Sale", spune pacientul.
În ce constă metoda Ilizarov
Metoda Ilizarov constă în aplicarea unei structuri metalice de formă cilindrică, introdusă în ţesutul osos pacientului aflat sub anestezie. De acestea sunt legate terminaţii ale firelor şuruburilor introduse în ţesutul osos. Pe perioada tratamentului, care poate dura până la un an, în funcţie de fiecare caz în parte, pacientul este supus periodic unor controale clinice, pentru verificarea adaptării corecte a aparatului. Fixatorul permite pacientului să se mişte, cu ajutorul cârjelor, iar înlăturarea acestuia se face sub anestezie. Cu acest aparat se tratează fracturi deschise, fracturi interarticulare, deformări posttraumatice, infecţii ale osului, diverse patologii ale creşterii oaselor - nanism, displazie, malformaţii congenitale ale braţului sau piciorului. Gavriil Abramovici Ilizarov s-a născut la 15 iunie 1921, în oraşul Belovezh, în Polonia, (n.r. - acum, oraşul face parte din Belarus), într-o familie de evrei din Dagestan. A murit în 1992, la vârsta de 71 de ani. Studiile privind fixatorul au fost iniţiate de profesor în anii '50, pe când acesta se afla în Kurgan - Siberia.
Inventator emerit
Se crede că principiul de fixare cu broşe şi cercuri i-a fost inspirat savantului de sistemul de înhămare a cailor la săniile pe care le folosea. Profesorul Ilizarov a dezvoltat metoda ce-i poartă numele în Kurgan, un oraş industrial, alături de alţi doi cercetători, cu care a analizat potenţialul osteosintezei transosoase şi, mai apoi, studiile despre compactare şi alungire. Rezultatele experimentale remarcabile obţinute, dublate de aplicarea cu succes în practica clinică, au dus la consacrarea profesorului Ilizarov. A primit la acea vreme Premiului „Lenin" pentru medicină, în 1978, titlul de "Erou al Muncii Socialiste", distincţii în general rar acordate în spaţiul sovietic.Ulterior, faima sa i-a prilejuit atribuirea titlurilor de "Profesor Emerit" şi "Inventator Emerit", care în final l-au propulsat în rândurile Academiei Sovietice de Ştiinte, la sfârşitul anilor '80.
