Oameni de succes

Alexandru Pesamosca. Chirurgul care a salvat viata a peste 50.000 de copii


Alexandru Pesamosca (n. 14 martie 1930, Constanța – d. 1 septembrie 2011, București) a fost un chirurg pediatru din România. Timp de jumătate de secol, el a făcut circa 45 000 de operații, salvând de la infirmitate pe viață sau de la moarte mii de copii, inclusiv pe cei considerați  fără speranță și inoperabili de către ceilalți medici.

Alexandru Pesamosca s-a născut la Constanța, unde a urmat școala primară și Liceul „Mircea cel Bătrân”. A absolvit Facultatea de Medicină Generală la București în anul 1954 și a fost repartizat la Niculești-Jianu, (actualmente Dudești, Brăila) un sat de lângă Fetești, unde a profesat timp de 3 ani (1954-1957). Este apoi transferat în calitate de chirurg pediatru la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu” (1957-1984) și „Budimex” (actualmente „Spitalul Marie Curie”) (1984), unde face un număr mare de operații (circa 45 000 după propriile declarații). Operează și în străinătate (China, Franța, Italia, Republica Moldova, etc), dobândind prestigiu internațional în domeniul chirurgiei pediatrice încă dinainte de 1989. A avut doi fii legitimi care au murit (unul din ei, doctor, în 1993, a murit din pricina unei tumori cerebrale) și încă două fete și doi nepoți. A locuit din 1999, de când a rămas văduv, într-o cămăruță din Spitalul „Marie Sklodovska-Curie” (fostul „Budimex”) din București.  În ultimii ani nu a mai operat, ci doar a dat instrucțiuni medicilor chirurgi care veneau să-i ceară ajutorul.

Alexandru Pesamosca este ctitor al Bisericii Cuviosul Stelian și Sfântul Nicolae-Brâncoveanu, aflată în curtea spitalului Marie Sklodovska-Curie (fostul Budimex) și președinte al Asociației „Așezământul social sfinții Martiri Brâncoveni”. Patriarhul României a fost de acord ca să fie îngropat acolo, fiind ctitor de biserică. În vara anului 2011, el a fost internat la Spitalul Floreasca din cauza unor afecțiuni cardiace și renale. A murit în dimineața zilei de 1 septembrie 2011, la vârsta de 81 de ani.

În septembrie 2014 i s-a ridicat un bust în fața Spitalului de Copii „Marie Curie” din București.

„Severitate extremă” în sala de operaţie

Cunoscut printre discipolii săi ca fiind de o severitate extremă în sala de operaţie, Pesamosca le-a oferit sfaturi medicale referitoare la pacienţi chiar şi în ultima perioadă a vieţii sale, când locuia într-una din camerele Spitalului de Urgenţă pentru Copii „Marie Curie”. După trei ani, chirurgii încă îi simt prezenţa copleşitoare în sala de operaţie. „Deşi la început simţeam lipsa acelui maestru care reuşea să ne îmbărbăteze când plecam la lupta cu moartea şi malformaţiile, am reuşit să punem în aplicare multe din ideile lui. Era un om foarte sever din punct de vedere profesional, voia ca totul să fie perfect în sala de operaţie dar când ieşea din sală îţi devenea prieten, tată, profesor şi coleg”, a explicat profesorul Gheorghe Burnei, şeful Clinicii de Ortopedie Pediatrică.

Nina Bratu: Dacă aveai răbdarea să stai alături de el, învăţai enorm.

 La trei ani de la moartea profesorului, cabinetul său din incinta spitalului a rămas încă neocupat, spune şi doctorul Radu Spătaru, directorul medical. „Ne-a insuflat respectul şi dragostea faţă de micii noştri pacienţi, dar şi dorinţa de a face totul la cel mai înalt nivel. Mi-amintesc că era binevoitor cu cei care erau cinstiţi. Devenea necruţător cu cei care greşeau şi care nu îşi făceau datoria. Ne mai certa uneori în sala de operaţie, dar era spre binele nostru. Nu aveai cum să te superi pe el”, a mărturisit, zâmbind, chirurgul. Colega sa, doctorul Nina Bratu, a petrecut nu mai puţin de 40 de ani alături de profesorul Pesamosca în sala de operaţie. „Când avem cazuri grele de rezolvat, ne gândim la el. Sfaturile lui, ideile lui sunt prezente în sala de operaţie. Am lucrat zi de zi alături de el, începând cu anul 1972. Dacă aveai răbdarea să stai alături de el, aveai enorm de învăţat. Nu obosea niciodată, deşi opera de dimineaţa până seara”, îşi aminteşte doctorul Bratu. Deşi se îmbolnăvise şi nu se mai putea deplasa, Pesamosca dorea în continuare să fie util. „Ne chema zilnic pe la el. Nu a fost o perioadă frumoasă, dar nu l-am lăsat singur niciodată. Viaţa lui a fost spitalul acesta”, a explicat Nina Bratu. Cunoscut nu doar pentru activitatea medicală bogată ci şi pentru cea ştiinţifică, profesorul Pesamosca reuşea să adune medici din toate colţurile ţării cu ocazia zilei sale de naştere, pe 14 martie, când organiza în spital un congres medical. „Nu a vrut să fie înmormântat la cimitirul Bellu, între personalităţi, ci a vrut să fie îngropat în spital, în spatele bisericii, <<Vin să vă bântui dacă nu vă faceţi treaba bine>>, ne spunea”, îşi aminteşte şi anestezista Constanţa Pick.

 Ultimul atac vascular cerebral i-a fost fatal

Academicianul Constantin Popa, directorul Institutului de Boli Neurovasculare, a fost cel care l-a tratat în ultimii ani de viaţă pe profesorul Pesamosca. A avut patru accidente vasculare cerebrale, însă ultimul i-a fost fatal. Totuşi, subliniază neurologul, Pesamosca există în continuare. „După plecarea lui, echipa pregătită de el a dezvoltat secţii întregi pe care ar fi dorit să le vadă. Pesamosca a rămas în medicina românească ca un medic cu viziune globală. Era unul dintre cei mai drăguţi oameni, dar de o exigenţă de la care nu făcea rabat”, a spus academicianul.

Surse: Wikipedia.org

            Adevarul.ro